Tag Archives: elias

Portareasa de la Elias

Am zis sa ii dedic un post special acestui personaj aparte din fauna maternitatii Elias.

In mod sigur, in fiecare spital din Romania exista cineva ca ea…vorbesc la feminin pentru ca persoana la care ma refer e femeie, dar as putea foarte bine sa ma refer in general la tipologia respectiva. Oricum, majoritatea sunt femei, in mod sigur, asa ca…

Cine e ea? O infirmiera, insa una aparte!

Am mai zis, cand descriam procesul “nasterii la Elias” – accesul in maternitate este INTERZIS altor persoane decat pacientilor si personalului medical(deci apartinatorilor, cica asa se zice). Insa, logic, daca sotia iti naste un copil,  trebuie sa faci ceva sa fii si tu acolo prezent, suport moral, sa iti vezi copilul etc. Intr-o lume normala asa e. La noi, NU. La noi, trebuie sa treci de EA.

in fata liftului

in fata maternitatii

Cum ziceam, nu e o infirmiera oarecare. Cineva a pus-o la usa. Celebrul PE AICI NU SE TRECE. Reloaded. With a twist. Pe naiba, se trece, logic, dar se trece intai cu mana in buzunarul ei.

E o persoana pe a carei fata se vede traiul BUN: 40-50 de ani, par scurt, vopsit blond, aur la gat si la maini, sprancene pensate, merge sigur cel putin o data pe luna la salon. Fatza de om parsiv, rau chiar, nasul ascutit, privire de vultur. Asta se schimba intr-o fractiune de secunda de cateva ori pe zi. Cand mana unui apartinator intra in buzunarul ei. Din secunda aia, esti pe ceas. E painea lui Dumnezeu pentru un numar de ore direct proportional cu suma care i-a intrat in buzunar. Pe bune, dupa ce te-a ajutat cat trebuia, chiar revine la atitudinea “bodyguard-ului” ala de mall sau din metrou… Insa in timpul ala scurt, face totul sa te ajute in jungla spitalului. “Te iau eu sub aripa mea” imi zicea zambind cald dupa o suta bagata in buzunar. “Ai emotii? Stai linistit, o sa fie bine. Vorbesc eu sa poti vedea si sotia la reanimare etc… Ce o sa ai, fetita?”. Apoi, dupa ce timpul a expirat, cu putina politete, te da afara. A doua zi, reluam. Alta suta, alte cateva ore.

Cineva(un zugrav sau instalator cred) a intrebat-o CE e ea acolo. Si cica, “EU SUNT OMUL BUN LA TOATE”. Tocmai o certase Prof. Dr. V, seful clinicii, ca e prea multa lume straina pe acolo, sa faca putina ordine. Inchide el ochii, da’ nici chiar asa.

Restul infirmierelor le recunosti. Se vede ca sunt mai putin importante pe acolo. Strang lenjerii murdare, imping scaune cu rotile, targi etc. Munca cinstita, or mai fi ciupind ele cate ceva, dar decent. Si am observat ca sunt in general amabile chiar daca nu le dai nimic. La EA, se vede o clara diferenta, chiar daca are aceeasi uniforma.

Nu lucreaza nimeni in schimbul de seara pe acelasi post. Dupa 15:00, ai cale libera. Nimeni la usa.

In mod cert castiga mai mult ca multi medici rezidenti. Nu stiu cat cotizeaza mai sus, la cei care au pus-o la usa(e unul din cele mai bune posturi, ce naiba, sigur trebuie sa dea si ea cuiva), dar facem un calcul simplu:

  • Mai putin de 5 lei sigur nu baga nimeni. Sunt vreo 10 mame tot timpul in maternitate, deci tati care aduc mancare in fiecare dimineata. Sa zicem 50 lei din asta cel putin, pe zi.
  • Apoi, tati care “nasc” in dimineata aia – minim 3-4 pe zi – fiecare cate 10 lei – 50 si de aici.
  • Mai sunt diversi cu diverse probleme. Normal ca ii “ajuta” in fel si chip. Acces la nush’ ce doctor, mesaj catre vreo asistenta, un sfat, o vorba buna etc. 20-30-50 lei si de aici

CEL PUTIN 100-150 de lei pe zi, dar sunt convins ca sunt zile cand e mult mai mare suma. Sa zicem in medie 150. Cred ca vine si sambata, deci 24 de zile pe luna sa zicem. REZULTA 3600. LEI. Asta asa, din burta… poate e mai mult, poate ceva mai putin in unele luni, desi nu cred. Aa, si mai e ceva: sunt NEIMPOZABILI 🙂

Normal, acum ca am scapat se poate spune ca arunc cu noroi. De-aia evit numele(nici macar nu stiu cum o cheama).

Dar nu ma pot abtine. Nu pot uita cum imi zicea Ela ca o privea cum cauta ceva in poseta. Credea ca scoate bani pentru ea(o condusese intr-o rezerva sa se schimbe). Si avea privirea aia avida, fixata pe mana omului. Asteptand suta. Atunci suta nu a venit.

Nasterea la Elias

Cand eram la inceputul sarcinii am tot cautat informatii despre nasterea la Elias si Euroclinic, Medlife etc. Cum cele mai bune le-am gasit pe blog-uri, mi-am zis ca sigur o sa povestesc si eu, poate alt cuplu o sa gaseasca utile cateva din cele relatate. So, here goes.

Noi am avut de ales intre Elias si Euroclinic. Ela se gandise initial sa nasca normal la Euroclinic. Insa in luna a 9a si-a dat seama ca de fapt vrea cezariana. Cum asta insemna cam 10000 LEI la Euroclinic, s-a gandit ca e totusi prea mult, si sa mergem la Elias, ca si acolo era destul de ok.

La ultima ecografie hotarasem cu doctorita(evit numele proprii) data de 28 mai pentru operatie(insemna cam cu 2-3 zile inainte de termen). Intre timp am fost si noi sa vedem unde e spitalul si sa incercam sa vedem o rezerva de la maternitate.

Elias e in sectorul 1, chiar langa Manastirea Casin si stadionul Tineretului(rugby). Era ajunul Pastelui, asa ca ne-a fost usor sa intram in maternitate si chiar ne-a fost prezentata o rezerva de 2 persoane drept exemplu.

Ne asteptam la ceva mai rau, am fost chiar satisfacuti de aspectul maternitatii in general. Liftul antic, din ala care scartaie din toate incheieturile, dar nu aveam sa suferim din cauza asta. In rest, totul renovat, curat, saloane mari de cate 2-3 paturi(am inteles ca si de 4…)

in fata liftului

in fata maternitatii

Pe 10-12 mai ne suna doctorita ca ei ii e frica sa nu nasca Ela mai devreme si sa venim pe 14 sa nastem. Ar fi insemnat 36-37 saptamani, ceea ce era cam prematur. Eu aveam inima cam indoita, dar Ela era pe de alta parte bucuroasa ca “scapa”. Deci, pe scurt, vin parintii ei de la Braila, facem bagajele si pe 14 la 8:00 eram la spital. Noroc cu o rezidenta a sefului de sectie care, facand o ultima ecografie, a observat ca e prea devreme, copilul avea doar 2.6 kg si au ajuns la concluzia ca sa mergem acasa si sa revenim pe 28. Nu intru in amanunte, a fost o repetitie cu public inutila, dar pana la urma bine ca nu s-a nascut copilul prematur asa aiurea.

Inca doua saptamani de asteptare deci, deja nu mai aveam rabdare.

Vine data de 27 mai, Barcelona castiga Champions League si ne uitam amandoi pana la festivitatea de premiere, Ela vrand sa se detaseze putin sa scape de emotii. Dimineata fusesem la spital sa facem formele de internare, rezidenta aceea a mai facut o ecografie si o electrocardiograma copilului, totul era super OK. Good to GO!

Dupa putin somn, ne trezim, ajung din nou si parintii Elei in Bucuresti si in aceeasi formula mergem iar la spital. Bagajele erau deja facute, verificam bani, plicuri, acte, sticlute cu apa, etc.

Doctorita ajunge si ea la ora stabilita, vorbim, ne explica ultimele detalii. Eu cu Ela intram in maternitate, pe mine ma imbraca intr-un halat si mi se dau niste cipici de plastic. Agitatie mare, mai era inca o pacienta a doctoritei pe acolo, astepta sa nasca normal. Parintii asteptau cu nerabdare si emotii pe holul din fata liftului(limita accesului permis tuturor). Aflam de la dr ca mai e putin pana se elibereaza sala de operatii. Pe la 11:00 totul INCEPE. Intra in operatie, le urez succes, imi pup sotia, si eu raman afara sa astept copilul.

mediu steril

mediu steril

Procedura e astfel(explicata mie de “portareasa” maternitatii – am scris un post special dedicat acestui personaj aparte):

  • ei intra in operatie – eu astept la intrarea in blocul operator
  • cand medicul neonatolog iese cu copilul, ii urmaresc pana la sectia de neonatologie, unde ei spala bebele mic si apoi mi-l aduc la usa pentru o scurta sedinta foto
  • totul se petrece repede si tre sa fii acolo pe faza ca altfel te sar din schema si nu te cauta nimeni
  • eu revin la blocul operator si astept sa iasa si Ela. Cu ceva interventii apuc sa o vad la reanimare imediat dupa operatie
1st photo shoot

1st photo shoot

Totul in Elias pare foarte strict, insa e asa doar dimineata cand toti medicii si profesorii sunt pe acolo. Chiar si atunci se mai incalca regulile. Dupa ora 15:00 insa, e muult mai usor sa intri pe la mamici(cateodata usile sunt larg deschise). Portareasa a plecat acasa. Singurul loc unde nu intra nici un vizitator e sectia de neonatologie. Doar mamicile au acces, si doar cand trebuie sa alapteze(din 3 in 3 ore). Cei care vor sa vada copilul(bunicii de exemplu, taticul sau alti vizitatori) suna la o sonerie, zic numele copilului si acesta e adus de o asistenta – 2-3 minute doar.

Personalul spitalului e in general OK, sunt si exemple pozitive, nu toti asteapta banu’ in buzunar, insa destui(poate mai mult de jumate) isi schimba vadit atitudinea ulterior ungerii. Chestia e ca nu e un cod al culorilor uniformelor de ex, sa stiu si eu cui cat sa dau. La reanimare am dat prea putin uneia care era asistenta smechera pe acolo si s-a ofuscat. Mi-a adus banii inapoi cica “sa am sa dau pe medicamente”. Adica, vezi tu, nu imi dai mie asa putin. Normal ca a trebuit sa insist de vreo 3 ori cu o suma consistent mai mare, plecaciuni, etc, sa accepte din nou mana in buzunar. Evident, nu as fi facut acest lucru scarbos, doar ca Ela petrecea noaptea la reanimare in compania acelei “Tantza”, si vroiam sa aiba grija cum trebuie de ea.

Alta chestie, cam dupa 2 zile, cand era deja in salon, Ela a aflat cu stupoare ca daca nu dai banu FIECAREI asistente de la neonato astea nici nu baga in seama copilul. Tu nu poti vedea ce e acolo, asa ca nu stii care din ele are in grija bebelul. Deci, trebuie dat TUTUROR. Nu mai zic ca si asa, Adina avea pielea rosie iritata si pe fund si pe spate cand am adus-o acasa. Mi se pare odios sa te razbuni pe copil ca nu ai luat tu spaga cat trebuia in ziua aia.

neonato

neonato

De salon, ce sa zic, 2 paturi, curat, spatios, aerisit. Asta nu avea aer conditionat, insa in general aveau. Unele asistente sunt mai atente, altele nu raspund deloc la sonerie, a trebuit sa mearga colega de salon sa le caute ca vroia Ela un calmant. Pana la urma, se vede cine e om si cine nu.

hol

hol

M-am gandit la urma daca regret ca nu am cheltuit vreo 50 milioane in plus pentru Euroclinic. Concluzia e ca daca faceam asta, aveam 3 zile mai linistite, insa Ela nu simtea mare diferenta. Tot ar fi avut dureri, nu ar fi fost bine sa fie singura in salon, pentru ca mori de plictiseala. Avantajul doar ca nu stai cu banii schimbati in buzunar si ca e mediul ala civilizat de functionare.

Duminica le-a externat(3 nopti deci), fetita are putin icter dar e bine ca l-a facut in spital ca au tinut-o 2 zile la ultraviolete(sau asa zic ei). Am ajuns acasa pe la pranz, emotii, sampanie, trandafiri, etc…

Au trecut 6 zile deja acasa si e foarte bine totul, incepem sa intram in ritm.

Diseara iesim 10 minute in parc. TOTI 3 🙂

Iata-ma

M-am nascut.

am 3.43kg si 53cm.

Joi, 28 mai 2009, 11:45 AM.

La spitalul Elias din Bucuresti.

Ma cheama Adina Ioana Valeanu si sunt mica.

Am cercei verzi vintage.

Adina la 4 zile

Adina la 4 zile